Daca intr-o zi Dumnezeu mi-ar cere sa aleg intre tine si viata mea eu as alege viata si stiu ca te-ai supara, dar fara sa stii ca de fapt TU esti viata mea!
Am scris pe cerul albastru,dar norii mi-au sters cuvintele.Am scris pe tarmul marii,dar valurile mi-ai sters cuvintele.Am scris pe pamintul din gradina mea,dar vantul mi-a spulberat cuvintele.Am scris pe inima mea,si nimeni si nimic nu va putea sterge cuvintele.
"Multi cred ca se lauda zicand: "Iata inima mea! Vi-o dau.n-am nevoie de dansa. Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infrigurate ale iubirii! De un singur lucru ma feresc: sa nu fiu banal ! As vrea sa sufar, as vrea sa
scrasnesc din dinti, sa-mi zmulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi ! Astfel, cel putin, as sti ca traiesc, as intelege poate, ce insemneaza a iubi. Dar zilele trec, vesnic aceleasi, sreabede si plictisitoare, si viata mea se scrge intocmai ca viata unei gaze netrebnice. Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn."O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ele, in femeile care nu merita sa fie iubite !
Astazi insa, stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata. Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in
iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da.dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata. Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata. Tot
ce nu e supunere si devotament nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de abia la varsta de cincizeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu.
Pe mine viata m-a framantat, m-a umilit; mie viata mi-a mulcomit glasul.Astfel am ajuns sa nu mai spun ca ele nu merita sa fie iubite, ci sa strig pretutindeni: stiu sa iubesc, fiindca am invatat a plange, a suspina si a ma resemna ! Astazi as vrea si eu sa nu iubesc, as vrea sa fiu iar mandru, ambitios, cuceritor. Dintr-asta se vede ca sunt indragostit! Daca as canta din syrinx te-as duce intr-o poiana scaldata de luna, intr-o poiana unde inca nu s-a incuibat mandria omeneasca, si ti-as sopti la ureche cantecul celor iubiti. Atunci poate ai pricepe si tu ca iubirea nu cunoaste ceea ce lumea numeste "a fi iubit".Te iubesc pentru ca ma iubesti: aceasta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc: aici incepe iubirea. Iti mutumesc din suflet ca te iubesc: acesta este cantecul iubirii.Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti oachesa; nici: te iubesc pentru ca esti buna. Omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti oachesa, cu toate ca esti buna, si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau daca ai fi rea.
Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a facut cantece, statui, versuri din sentimentul simplu si firesc ce a fost odinioara iubirea, a facut nebuni din oameni care, si altmintrelea, erau cam porniti spre nebunie, a facut gurmanzi din oamenii care pana atunci erau infometati. Eu insa zic ca nu exista poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un indragostit. Pentru ca artistul sa inteleaga poezia cea mare a suferintei trebuie mai intai sa fi fost indragostit.
Nu poetii au facut iubirea, ci iubirea a facut pe poeti ! Iar eu care citesc bucuros in stele si-mi fac o placere dintru a asterne slova langa slova, pot sa jur ca in slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului instelat.Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca ! Iubirea nu cunoaste cuvintele credincios si necredincios.Iubesti pe altul, va sa zica eu nu te iubesc: aceasta nu e cantecul iubirii.
Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul este nadejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea. Iubesti, suferi, traiesti: iata troita iubirii. Sarutarile iti alina setea, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari, istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile. Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii; din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor. O bobita de lacrima, ce tremura sfioasa pe geana iubitei, e o comoara mai mare si mai pretioasa decat sarutarile si imbratisarile tuturor femeilor din lume.
O, vanitas, vanitatum vanitas ! Zice profetul.Toate suferintele sunt desarte ! Iti sopteste un glas dinlauntru.Sarutarile, lacrimi, iubire: toate sunt desartaciuni mari, nimicuri pline de durere.Si totusi, pentru aceste nimicuri desarte, pentru aceste
desartaciuni nepatrunse as fi in stare acum sa-mi dau tot ce am mai scump pe lume, as fi in stare sa-mi dau chiar viata.
Nu stiu daca e bine ceea ce fac sau e rau, dar simt ca, dintre toate desertaciunile din lumesti, am ales pe cea mai frumoasa, care e si cea mai frumoasa, fiindca e cea mai desarta din toate."
*Liviu Rebreanu
Iubirea se manifesta sub multiple aspecte si ia forma confortului psihologic, a dorintei fizice, a bunei dispozitii, a golului din stomac si a preaplinului sufletesc, a iluziilor, a mangaierilor pline de tandrete, a cuvintelor de incurajare, a indraznelii de a visa si de a spera. Iubirea este perceputa prin prisma sentimentelor pe care le avem si a resurselor interioare.
Cineva spunea ca forta si intensitatea cu care iubim isi trag energia din capacitatea noastra de a iubi, si nu neaparat din faptul ca partenerul poseda calitati reale care l-ar putea face iubit. Atunci cand partenerul este tandru, sentimentul iubirii capata forma tandretei, cand iubirea intr-un cuplu este linistita, iubirea este perceputa ca o oaza a pacii, cand dragostea este dorinta si atractie fizica, iubirea capata infatisarea pasiunii. Cert este ca fiecare resimte iubirea in mod diferit, iar sentimentele variaza de la persoana la persoana.
Mai mult ca sigur ca in spatele fiecarei persoane se afla o frumoasa poveste de dragoste. Indaratul fiecarui chip pe care il vedem pe strada se ascunde o poveste de viata cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ei sunt oameni care au avut si au trairi intense si sentimente puternice. Noi, la randul nostru, suntem oameni ce iubim, ne indragostim, suferim, ne schimbam sentimentele si iubim iar. Daca sentimentul iubirii este atat de reconfortant, de ce nu-l putem pastra toata viata? De ce acest superb sentiment se altereaza odata cu trecerea timpului sau odata cu aparitia problemelor? De ce nu mai este la fel de profund ca la inceput? Am cautat raspunsul in studii de psihologie, in tratate de stiinta si-n cercetari din diferite domenii, insa un raspuns mai pe intelesul inimii l-am gasit in experienta altor oameni.
Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul de femeie imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insene trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.
Este usor sa-l invinovatesti pe celalalt pentru ca s-a schimbat, dar este foarte greu sa accepti ca uneori vina o porti tu sau chiar cei doi parteneri ai unui cuplu. Sentimentele se schimba pentru ca intervine rutina, intrusa care transforma pana si cea mai inflacarata dragoste in simple obiceiuri si obisnuinta. O reala problema apare atunci cand modificarile prin care trec cei doi parteneri nu se sincronizeaza mai deloc. Sentimentele se schimba pentru ca ambii parteneri trec prin modificari, dar in mod separat, fara sa stie unul de celalalt. Sentimentele se pot schimba in mod negativ atunci cand fiecare incepe si-si construieste separat propriul coltisor in care au loc modificari interioare. Dar nu schimbari in doi, ci schimbari individuale...E posibil ca schimbarea sentimentelor sa fie cauzata de incompatibilitatea dintre parteneri. La inceputul unei relatii, exista convingerea ca dragostea poate invinge orice, ca dragostea trece peste orice obstacol... Si ca dragostea poate invinge pana si nepotrivirea de caracter. O premiza total gresita daca avem in vedere faptul ca majoritatea conflictelor care duc in final la distrugerea de sentimente au ca punct de plecare incompatibiliatea dintre doi parteneri. Se poate ca la inceput nu i-am acordat incompatibilitatii atentia cuvenita. Sau am vazut-o, dar nu am vrut sa o constientizam. In timp insa, aceasta da nastere la multe batai de cap. Sentimentele noastre se schimba pentru ca in timp ne dam seama cum este celalalt in realitate, iar imaginea de acum nu coincide cu cea formata la inceputul relatiei sau cu asteptarile pe care ni le-am facut in legatura cu persoana sa.
Sentimentele se schimba pentru ca uneori suntem lasi si ne este frica de propriile trairi. Unele dintre noi simt teama fata de sentimentele profunde. Ne este frica de ele. Ne este frica sa simtim mai mult decat putem duce sau mai mult decat consideram noi ca ne este suficient. Atunci cand simtim ca este posibil ca un sentiment sa devina prea intens si ca nu este tocmai ceea ce ne dorim in acel moment, ne retragem incet incet in carpacea noastra si le spunem stop. Ne comportam ca niste lase pentru ca ne multumim cu putin atunci cand putem trai sentimente puternice. Din variate motive, unele persoane intampina la un moment dat dificultati in a-si exprima sentimentele. Acest lucru nu denota ca sentimentele s-au schimbat, ci indica faptul ca nu mai stim la fel de bine sa le exprimam, sa le dam forma cuvintelor sau a gesturilor. In neputinta noastra de a spune ce simtim, incercam nu sa ne reprimam sentimentele, ci doar sa le tinem sub control.
Ce este iubirea? Sunt multi care vorbesc despre iubire, dar din pacate sunt maputini care o cunosc si simt cu adevarat.
scrasnesc din dinti, sa-mi zmulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi ! Astfel, cel putin, as sti ca traiesc, as intelege poate, ce insemneaza a iubi. Dar zilele trec, vesnic aceleasi, sreabede si plictisitoare, si viata mea se scrge intocmai ca viata unei gaze netrebnice. Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn."O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ele, in femeile care nu merita sa fie iubite !
Astazi insa, stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata. Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in
iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da.dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata. Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata. Tot
ce nu e supunere si devotament nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de abia la varsta de cincizeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu.
Pe mine viata m-a framantat, m-a umilit; mie viata mi-a mulcomit glasul.Astfel am ajuns sa nu mai spun ca ele nu merita sa fie iubite, ci sa strig pretutindeni: stiu sa iubesc, fiindca am invatat a plange, a suspina si a ma resemna ! Astazi as vrea si eu sa nu iubesc, as vrea sa fiu iar mandru, ambitios, cuceritor. Dintr-asta se vede ca sunt indragostit! Daca as canta din syrinx te-as duce intr-o poiana scaldata de luna, intr-o poiana unde inca nu s-a incuibat mandria omeneasca, si ti-as sopti la ureche cantecul celor iubiti. Atunci poate ai pricepe si tu ca iubirea nu cunoaste ceea ce lumea numeste "a fi iubit".Te iubesc pentru ca ma iubesti: aceasta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc: aici incepe iubirea. Iti mutumesc din suflet ca te iubesc: acesta este cantecul iubirii.Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti oachesa; nici: te iubesc pentru ca esti buna. Omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti oachesa, cu toate ca esti buna, si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau daca ai fi rea.
Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a facut cantece, statui, versuri din sentimentul simplu si firesc ce a fost odinioara iubirea, a facut nebuni din oameni care, si altmintrelea, erau cam porniti spre nebunie, a facut gurmanzi din oamenii care pana atunci erau infometati. Eu insa zic ca nu exista poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un indragostit. Pentru ca artistul sa inteleaga poezia cea mare a suferintei trebuie mai intai sa fi fost indragostit.
Nu poetii au facut iubirea, ci iubirea a facut pe poeti ! Iar eu care citesc bucuros in stele si-mi fac o placere dintru a asterne slova langa slova, pot sa jur ca in slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului instelat.Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca ! Iubirea nu cunoaste cuvintele credincios si necredincios.Iubesti pe altul, va sa zica eu nu te iubesc: aceasta nu e cantecul iubirii.
Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul este nadejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea. Iubesti, suferi, traiesti: iata troita iubirii. Sarutarile iti alina setea, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari, istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile. Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii; din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor. O bobita de lacrima, ce tremura sfioasa pe geana iubitei, e o comoara mai mare si mai pretioasa decat sarutarile si imbratisarile tuturor femeilor din lume.
O, vanitas, vanitatum vanitas ! Zice profetul.Toate suferintele sunt desarte ! Iti sopteste un glas dinlauntru.Sarutarile, lacrimi, iubire: toate sunt desartaciuni mari, nimicuri pline de durere.Si totusi, pentru aceste nimicuri desarte, pentru aceste
desartaciuni nepatrunse as fi in stare acum sa-mi dau tot ce am mai scump pe lume, as fi in stare sa-mi dau chiar viata.
Nu stiu daca e bine ceea ce fac sau e rau, dar simt ca, dintre toate desertaciunile din lumesti, am ales pe cea mai frumoasa, care e si cea mai frumoasa, fiindca e cea mai desarta din toate."
*Liviu Rebreanu
Iubirea se manifesta sub multiple aspecte si ia forma confortului psihologic, a dorintei fizice, a bunei dispozitii, a golului din stomac si a preaplinului sufletesc, a iluziilor, a mangaierilor pline de tandrete, a cuvintelor de incurajare, a indraznelii de a visa si de a spera. Iubirea este perceputa prin prisma sentimentelor pe care le avem si a resurselor interioare.
Cineva spunea ca forta si intensitatea cu care iubim isi trag energia din capacitatea noastra de a iubi, si nu neaparat din faptul ca partenerul poseda calitati reale care l-ar putea face iubit. Atunci cand partenerul este tandru, sentimentul iubirii capata forma tandretei, cand iubirea intr-un cuplu este linistita, iubirea este perceputa ca o oaza a pacii, cand dragostea este dorinta si atractie fizica, iubirea capata infatisarea pasiunii. Cert este ca fiecare resimte iubirea in mod diferit, iar sentimentele variaza de la persoana la persoana.
Mai mult ca sigur ca in spatele fiecarei persoane se afla o frumoasa poveste de dragoste. Indaratul fiecarui chip pe care il vedem pe strada se ascunde o poveste de viata cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ei sunt oameni care au avut si au trairi intense si sentimente puternice. Noi, la randul nostru, suntem oameni ce iubim, ne indragostim, suferim, ne schimbam sentimentele si iubim iar. Daca sentimentul iubirii este atat de reconfortant, de ce nu-l putem pastra toata viata? De ce acest superb sentiment se altereaza odata cu trecerea timpului sau odata cu aparitia problemelor? De ce nu mai este la fel de profund ca la inceput? Am cautat raspunsul in studii de psihologie, in tratate de stiinta si-n cercetari din diferite domenii, insa un raspuns mai pe intelesul inimii l-am gasit in experienta altor oameni.
Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul de femeie imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insene trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.
Este usor sa-l invinovatesti pe celalalt pentru ca s-a schimbat, dar este foarte greu sa accepti ca uneori vina o porti tu sau chiar cei doi parteneri ai unui cuplu. Sentimentele se schimba pentru ca intervine rutina, intrusa care transforma pana si cea mai inflacarata dragoste in simple obiceiuri si obisnuinta. O reala problema apare atunci cand modificarile prin care trec cei doi parteneri nu se sincronizeaza mai deloc. Sentimentele se schimba pentru ca ambii parteneri trec prin modificari, dar in mod separat, fara sa stie unul de celalalt. Sentimentele se pot schimba in mod negativ atunci cand fiecare incepe si-si construieste separat propriul coltisor in care au loc modificari interioare. Dar nu schimbari in doi, ci schimbari individuale...E posibil ca schimbarea sentimentelor sa fie cauzata de incompatibilitatea dintre parteneri. La inceputul unei relatii, exista convingerea ca dragostea poate invinge orice, ca dragostea trece peste orice obstacol... Si ca dragostea poate invinge pana si nepotrivirea de caracter. O premiza total gresita daca avem in vedere faptul ca majoritatea conflictelor care duc in final la distrugerea de sentimente au ca punct de plecare incompatibiliatea dintre doi parteneri. Se poate ca la inceput nu i-am acordat incompatibilitatii atentia cuvenita. Sau am vazut-o, dar nu am vrut sa o constientizam. In timp insa, aceasta da nastere la multe batai de cap. Sentimentele noastre se schimba pentru ca in timp ne dam seama cum este celalalt in realitate, iar imaginea de acum nu coincide cu cea formata la inceputul relatiei sau cu asteptarile pe care ni le-am facut in legatura cu persoana sa.
Sentimentele se schimba pentru ca uneori suntem lasi si ne este frica de propriile trairi. Unele dintre noi simt teama fata de sentimentele profunde. Ne este frica de ele. Ne este frica sa simtim mai mult decat putem duce sau mai mult decat consideram noi ca ne este suficient. Atunci cand simtim ca este posibil ca un sentiment sa devina prea intens si ca nu este tocmai ceea ce ne dorim in acel moment, ne retragem incet incet in carpacea noastra si le spunem stop. Ne comportam ca niste lase pentru ca ne multumim cu putin atunci cand putem trai sentimente puternice. Din variate motive, unele persoane intampina la un moment dat dificultati in a-si exprima sentimentele. Acest lucru nu denota ca sentimentele s-au schimbat, ci indica faptul ca nu mai stim la fel de bine sa le exprimam, sa le dam forma cuvintelor sau a gesturilor. In neputinta noastra de a spune ce simtim, incercam nu sa ne reprimam sentimentele, ci doar sa le tinem sub control.
Ce este iubirea? Sunt multi care vorbesc despre iubire, dar din pacate sunt maputini care o cunosc si simt cu adevarat.
Iubirea nu are o definitie perfect valabila pentru toata lumea, astfel o sa incerc sa va descriu ce cred eu ca ar putea fi definitia cea mai potrivita pentru iubire…
Iubirea este un sentiment unic, pe care din pacate il ai de foarte putine ori in viata, poate pentru cei mai putin norocosi, o singura data in viata sau poate niciodata.
Iubirea este scrisa in inima ta si in vibratiile pe care ti le da pentru o anumita persoana, acea persoana speciala tie, jumatatea ta, sufletul tau pereche. Acea persoana este perechea ta, pentru ca simti ca fiecare celula din fiinta ta se potriveste cu fiecare celula din fiinta lui, sunteti suflete si fiinte pereche, va potriviti din toate punctele de vedere.
Poate de multe ori ai avut sensatia ca stii ce e iubirea, ca ai simtit-o, dar apoi ti-ai dat seama ca te-ai inselat… asta inseamna ca nu ai iubit cu adevarat si asta pentru ca nu ai fost iubita sau iubit reciproc, de fapt nu ti-ai intalnit sufletul pereche tie.
Iubirea e un sentiment unic si non-egoist, care nu se masoara niciodata in cuvintele “eu te iubesc mai mult”, pentru ca o iubire adevarata atarna egal in balanta.
Iubirea este un sentiment pe care il vezi cu ochii sufletului, poate si de aici definitia ca “iubirea este oarba”…
Ti-am scris o scrisoare cu picaturi de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vantul si i-am spus sa te mangaie, am adus pasarile si le-am pus sa-ti cante. Am inflorit copacii pentru tine si am topit zapada. Iubitule, daca inca nu ti-ai dat seama sa stii ca eu sunt primavara si Te iubesc !
Tu esti cântecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea,tu esti vântul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sá o rostesc înainte de a visa. Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta o clipa, sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi... Vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care traiesc, vreau ca tu sa fi...totul !
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...
Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul...
Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.
Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.
Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...
Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte...
Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii...Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii...
Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane...
Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!...
Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.
Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!
Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza... si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste...
Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.
Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar trebui sa fie...
Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...
Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.
Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile"
Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste...
Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine
Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa... si un suflet smuls din piept...
O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.
Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie...
Arta iubirii - Ganduri despre iubire - Don Miguel Ruiz
Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.
Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea ccealaltaorpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.
In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.
Noi putem vorbi despre iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune
Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul.
In fiecare om exista o infinita nevoie de a iubi, care-l divinizeaza pe acesta atunci cand este plenar si sublim manifestata.
Iubirea este cea mai mare dintre fericirile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul il incearca pentru a iesi din singuratatea fiintei sale launtrice.
A iubi intens si inaltator inseamna a nu cunoaste aproape deloc orgoliul si ura. A iubi innobilat de transfigurare inseamna a avea lumina in ochi, a fi plin
de fericire si a auzi o muzica divina.
Daca mai mereu am da dovada de suficient de multa bunatate si dragoste de oameni, am fi siguri ca vom reusi sa facem sa mijeasca intr-o oarecare masura
sentimentde de dragoste si bunavointa in sufletele majoritatii oamenilor cu care venim in contact, oricine ar fi ei.
Iubirea este, chiar si atunci cand nu banuim, suprema lege a universului: o lege misterioasa care guverneaza si oranduieste totul, de la atomul neinsufletit ana la unirea in cuplu a fiintelor rationale; de la ea pleaca si spre ea converg, adeseori ca spre un centru divin de irezistibila atractie, toate gandurile si actiunile noastre...
Motto: “Daca vrei sa iubesti, fii iubit” (Seneca)
Iubirea e ca un val, te face sa nu mai fii stapan pe tine, ai un alt stapan, nu mai esti tu. Dragostea are ca hotar forte limitate, isi trage puterile din viata, din darnicie, iar oamenii daruiesc greu. Este legatura dintre doua suflete asemenea, este sfanta, glasul, privirile celuilalt pun in miscare anumite strune din inima, care nu vibreaza decat sub puterea amintirilor, pe care le insufleteste.
Iubirea presupune o reciprocitate de sentimente, o certitudine a placerilor pe care nimeni si nimic nu o poate afecta. Ea nu traieste decat atata vreme cat se crede vesnica iar cei ce sunt indragostiti cu adevarat cred ca dragostea lor e vie si dincolo de mormant. Nu are cautare vesnica decat ceea ce este vesnic frumos si adevarat, adica dragostea. Ea este un templu al tuturor, un lacas care asteapta un abur de dorinta, este un drum pavat spre eternitate un drum care presupune compromisuri care uneori depasesc puterea de intelegere
Dar o singura minciuna distruge acea incredere netarmuita, care pentru unele suflete este insusi temeiul dragostei.
Indragostitul simte cum infloreste in el ceva ce nu e existat, simte ca traieste pentru persoana iubita.
Omul este si poate fi privit ca o entitate, un tot unitar. Dar este si trebuie sa fie privit si ca un punct de intersectie a multiple si diverse serii de relatii si interactiuni. Sistemul este atat de inchis, cat si deschis, pentru a se corela cu lumea si dainui.
Dragostea in sufletul unei femei e ca o scanteie ascunsa in cenusa, nu totdeauna descoperita, un vis de dominatie, dar si de supunere, e o dorinta de amabila convorbire si un adapost intr-un pustiu.
"Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea."
“Iubirea e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va apare. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat important în viaţă”.
“Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.”
Iubirea este un sentiment unic, pe care din pacate il ai de foarte putine ori in viata, poate pentru cei mai putin norocosi, o singura data in viata sau poate niciodata.
Iubirea este scrisa in inima ta si in vibratiile pe care ti le da pentru o anumita persoana, acea persoana speciala tie, jumatatea ta, sufletul tau pereche. Acea persoana este perechea ta, pentru ca simti ca fiecare celula din fiinta ta se potriveste cu fiecare celula din fiinta lui, sunteti suflete si fiinte pereche, va potriviti din toate punctele de vedere.
Poate de multe ori ai avut sensatia ca stii ce e iubirea, ca ai simtit-o, dar apoi ti-ai dat seama ca te-ai inselat… asta inseamna ca nu ai iubit cu adevarat si asta pentru ca nu ai fost iubita sau iubit reciproc, de fapt nu ti-ai intalnit sufletul pereche tie.
Iubirea e un sentiment unic si non-egoist, care nu se masoara niciodata in cuvintele “eu te iubesc mai mult”, pentru ca o iubire adevarata atarna egal in balanta.
Iubirea este un sentiment pe care il vezi cu ochii sufletului, poate si de aici definitia ca “iubirea este oarba”…
Ti-am scris o scrisoare cu picaturi de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vantul si i-am spus sa te mangaie, am adus pasarile si le-am pus sa-ti cante. Am inflorit copacii pentru tine si am topit zapada. Iubitule, daca inca nu ti-ai dat seama sa stii ca eu sunt primavara si Te iubesc !
Tu esti cântecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea,tu esti vântul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sá o rostesc înainte de a visa. Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta o clipa, sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi... Vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care traiesc, vreau ca tu sa fi...totul !
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...
Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul...
Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.
Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.
Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...
Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte...
Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii...Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii...
Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane...
Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!...
Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.
Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!
Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza... si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste...
Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.
Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar trebui sa fie...
Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...
Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.
Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile"
Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste...
Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine
Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa... si un suflet smuls din piept...
O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.
Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie...
Arta iubirii - Ganduri despre iubire - Don Miguel Ruiz
Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.
Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea ccealaltaorpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.
In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.
Noi putem vorbi despre iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune
Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul.
In fiecare om exista o infinita nevoie de a iubi, care-l divinizeaza pe acesta atunci cand este plenar si sublim manifestata.
Iubirea este cea mai mare dintre fericirile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul il incearca pentru a iesi din singuratatea fiintei sale launtrice.
A iubi intens si inaltator inseamna a nu cunoaste aproape deloc orgoliul si ura. A iubi innobilat de transfigurare inseamna a avea lumina in ochi, a fi plin
de fericire si a auzi o muzica divina.
Daca mai mereu am da dovada de suficient de multa bunatate si dragoste de oameni, am fi siguri ca vom reusi sa facem sa mijeasca intr-o oarecare masura
sentimentde de dragoste si bunavointa in sufletele majoritatii oamenilor cu care venim in contact, oricine ar fi ei.
Iubirea este, chiar si atunci cand nu banuim, suprema lege a universului: o lege misterioasa care guverneaza si oranduieste totul, de la atomul neinsufletit ana la unirea in cuplu a fiintelor rationale; de la ea pleaca si spre ea converg, adeseori ca spre un centru divin de irezistibila atractie, toate gandurile si actiunile noastre...
Motto: “Daca vrei sa iubesti, fii iubit” (Seneca)
Iubirea e ca un val, te face sa nu mai fii stapan pe tine, ai un alt stapan, nu mai esti tu. Dragostea are ca hotar forte limitate, isi trage puterile din viata, din darnicie, iar oamenii daruiesc greu. Este legatura dintre doua suflete asemenea, este sfanta, glasul, privirile celuilalt pun in miscare anumite strune din inima, care nu vibreaza decat sub puterea amintirilor, pe care le insufleteste.
Iubirea presupune o reciprocitate de sentimente, o certitudine a placerilor pe care nimeni si nimic nu o poate afecta. Ea nu traieste decat atata vreme cat se crede vesnica iar cei ce sunt indragostiti cu adevarat cred ca dragostea lor e vie si dincolo de mormant. Nu are cautare vesnica decat ceea ce este vesnic frumos si adevarat, adica dragostea. Ea este un templu al tuturor, un lacas care asteapta un abur de dorinta, este un drum pavat spre eternitate un drum care presupune compromisuri care uneori depasesc puterea de intelegere
Dar o singura minciuna distruge acea incredere netarmuita, care pentru unele suflete este insusi temeiul dragostei.
Indragostitul simte cum infloreste in el ceva ce nu e existat, simte ca traieste pentru persoana iubita.
Omul este si poate fi privit ca o entitate, un tot unitar. Dar este si trebuie sa fie privit si ca un punct de intersectie a multiple si diverse serii de relatii si interactiuni. Sistemul este atat de inchis, cat si deschis, pentru a se corela cu lumea si dainui.
Dragostea in sufletul unei femei e ca o scanteie ascunsa in cenusa, nu totdeauna descoperita, un vis de dominatie, dar si de supunere, e o dorinta de amabila convorbire si un adapost intr-un pustiu.
"Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea."
“Iubirea e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va apare. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat important în viaţă”.
“Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.”
Distanta
Esti prea departe ca sa te mai vad, esti prea departe ca sa te mai aud, esti prea departe ca sa te mai simt, esti prea departe ca sa te mai ating, dar nu atat de departe incat sa nu incerc sa te iubesc.
Esti prea departe ca sa te mai vad, esti prea departe ca sa te mai aud, esti prea departe ca sa te mai simt, esti prea departe ca sa te mai ating, dar nu atat de departe incat sa nu incerc sa te iubesc.
atunci cand cerul este acoperit de nori,nu putem vedea soarele,dar simtim ca exista.As vrea sa fie si cu naoi doi la fel.Nu ne putem vedea intodeauna dar vom exista intodeauna unul pt celalalt.
inceta sa ma gandesc la tine dragul meu !
Fara dragoste? am fi „CEVA”- nedefinit, ce a trecut... fara a simti, fara a iubi, fara a suferi..
Eu a insusiri umane: simt de multe ori simt ce va fi sa fie, iubesc si sunt iubita!
Eu ma gandesc la ai mei prieteni, al meu iubit, sot, la parinti si le demonstrez ca ii iubesc... poate printr-o poezie, printr-un sarut pe frunte, prin faptul ca-i ascult, prin faptu ca le ofer fara a astepta ceva in loc si cu toate acestea primesc poate mai mult decat ma astept, prin grija si nelinistea pe care o simt atunci cand nu stiu de ei, cand nu stiu ce li s-a intamplat, ce fac... iar inima in acele momente sta sa explodeze... ratiunea nu mai exista in acele momente... exista doar sentimente...
Eu a insusiri umane: simt de multe ori simt ce va fi sa fie, iubesc si sunt iubita!
Eu ma gandesc la ai mei prieteni, al meu iubit, sot, la parinti si le demonstrez ca ii iubesc... poate printr-o poezie, printr-un sarut pe frunte, prin faptul ca-i ascult, prin faptu ca le ofer fara a astepta ceva in loc si cu toate acestea primesc poate mai mult decat ma astept, prin grija si nelinistea pe care o simt atunci cand nu stiu de ei, cand nu stiu ce li s-a intamplat, ce fac... iar inima in acele momente sta sa explodeze... ratiunea nu mai exista in acele momente... exista doar sentimente...
Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
Nichita Stanescu- Emotie de toam
