Închid ochii şi îmi ascult gândul... Când obosesc să-mi plâng de milă,retrăind tot de când eram copilă.... Suflu în gând,să le i-a vântul... Închid ochii şi gândul mi-l ascult...când greutăţile mi le amintesc...le las în urmă că mă obosesc... Şi uit totul că a fost demult... Închid ochii, să îmi pot vedea inima... Când liniştea singurătăţii, mă apasă...ea vrea să fim împreună... Zilnic să te pot strânge de mână...Închid ochii şi îmi întreb sufletul...vreau să ştiu de ce suferă atât de mult? Întreb,îmi răspunde.,.....întreb,ascult...şi iar o luăm de la început...ASCULT GÂNDUL* Nu mă grăbi viaţă,mai lasă-mă să mă bucur de picăturile de ploaie,ce se preling într-o frumoasă odă...
Lasă-mă, să pot să mă bucur de tot ce nu mi s-a întâmplat încă,nu-mi lua zâmbetul,căci în absenţa lui nu mai sunt EU.
Nu mă mai lăsa să mă întristez şi nu mai permite să cadă,dacă poţi ,nisip în clepsidra ta...
Îngăduie-mi să mai sper că viaţa ne aparţine până la ultima suflare,nouă celor care mai credem în "zbor"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu