Destinul meu e frunza ce-a căzut sub paşii tăi nepăsători şi reci.

Pânze albe de nori, plutind în paşi uşori de vals, scutură lacrimi de dor... lacrimi albastre, adunate picuri în sufletul meu.
Peste pământul însetat se scutură lin parfum de stele... picături de lacrimi ce cad peste buzele tăcerii...