O stea pe bolta de-aş fi fost,
O floare-n lanul înflorit…
Numai tu mi-ai fi adăpost Iubindu-mă la nesfârşit.
Fir de nisip pe plaja plină, O frunză-n nucul cenuşiu…
Zâmbetul care-ţi dă lumină Numai atât, aş vrea să fiu.
Sprânceana Lunii-n miez de noapte,
Splendoarea clipei nebuneşti…
De-aş fi… nu sunt…
îmi eşti aproape
Te simt mereu cât mă iubeşti.
Cuvântul tău zorii mi-alină,
Glasul tău noaptea-mi linişteşte,
Inima nu poa’ să se-abţină
Cât te iubesc îmi aminteşte!
Deşi nu uit nici o secundă,
Nu aş putea, iubirea mea! Iubirea ta viaţa-mi inundă,
Fără de tine n-aş putea
Să privesc bolta-nseninată
Să cuprind plaja-n zori de zi…
Dragostea noastră-i prea curată Ne vom iubi cât vom trăi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu