Când paşii nu te-ascultă

Când paşii nu te-ascultă

Cu paşii care-i fac în fiecare seară
Încerc să te ajung, căci dorul mă doboară,
Dar... mă opresc şi plâng
Plânge răbdarea-n mine
Că nu te pot atinge,
Dispari în ceaţa neagră
Când lampa nu se stinge,
Gândul din nou aleargă
Şi zbor iarăşi spre stele
Cu aripile frânte,
Dar nu eşti printre ele,
Nu-i cine să mă-ncânte,
Nici măcar nişte Iele.
Mă las bătut cu cerga
În piua de pe vale,
Din lacrima ce curge
Fac un pârâu de jale
Căci dorul tău mă frânge.