Ţi-am furat câteva clipe şi le-am făcut nemuritoare, Azi plouă între noi, Între cer şi pământ s-a aşternut pustiul şi cât de mult mă doare tăcerea Aştept să-mi spui măcar un cuvânt, Te văd în picăturile de ploaie, în fulgii de nea Te aud în orice melodie, într-o adiere de vânt, în paşii trecătorilor Am visat ce nu trebuia, un drum pe care privesc şi nu mai sunt. Ninge cu dor şi vise spulberate. Îngenunchez şi mă rog dacă am greşit! Dar nimeni nu mă aude! Poate aşa-i mai bine să nu mă ierte nimeni... Pentru ce mi-am dorit. Oare a fost prea mult? Mai am puţin şi nu am şters cu sărutări doi ochi ce mă privesc cu drag, Pe-acelaş drum din nou revin, cu-n licăr de speranţă şi mă rog să te găsesc. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu