Da,te-am recunoscut:erai tu si inima mea a inceput sa bata fara oprire...erai tu si rana a inceput sa sangereze din nou... cata durere sa te vad si aceeasi durere cand nu imi esti aproape!...Esti atat de incapatanata iubire!De ce nu te cuibaresti in inima altcuiva?De ce nu stii sa cresti si sa iti intinzi aripile sa zbori,sa te implinesti? Ce faci tu in schimb?Prinzi radacini in inimile insetate,oferindu-le doar iluzia implinirii,ranesti,taci si dori...Tu ar trebui sa aduci fericirea,nu osandirea,sa aduci leacul nu suferinta... Plang...si din nou sunt lacrimi ascunse,la fel de incapatanate ca tine,iubire!Sunt lacrimi ce nu vor putea fi niciodata alinate,sunt soapte ce niciodata nu vor fi ascultate,sunt sentimente ce niciodata nu vor fi banuite si sunt rani carora doar tu ,iubire,le poti aduce vindecarea... De ce mi-e teama sa-ti rostesc numele sau chiar sa il gandesc?De parca as striga lumii intregi cat te iubesc,IUBIRE,al carei nume mi-e scrijalit in suflet! Noaptea trecuta mi-ai patruns din nou in vis!imi spuneai ca exista sansa implinirii pentru mine,pentru noi!Mi-ai zambit,m-ai atins si apoi m-ai privit in ochi si ti-am intalnit privirea!Of,Doamne,ce privire!Si atunci m-am trezit...cu numele tau pe buze,cu lacrima durerii in ochi si cu iubirea in suflet!... l-am implorat pe Dumnezeu sa imi aduca uitarea ce imi poate vindeca inima,dar parca nu vrea sa ma asculte! Iubirea ce o doream de atata timp mi-e acum cruce!Si nu imi sta in putere sa o transform in implinire!Ce pot face? Cu cine ma pot lupta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu