Rămâi să mai ciocnim o cupă

Rămâi să mai ciocnim o cupă

La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru vin şi pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-alungăm tristeţea,
Şi setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul,
Din valea umbrelor fugare.

Şti tu frumoaso, că ulciorul,
Din care bei înfrigurată
E făurit, din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată.
L-a făurit cândva, olarul,
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina, unui trup de fată,
Frumos şi cald, ca trupul tău.

Înmiresmează-te frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Când zarea-i plină de albastru
Când lumea-i plină de vedenii.
Atât cât dorurile noastre,
Mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.