SUNT TRISTA FARA TINE,,,

MĂ ÎNDOIESC CĂ STELELE SÎNT DE FOC.MĂ ÎNDOIESC CÄ SOARELE SE MIȘCĂ.MÂ ÎNDOIESC CÁ ADEVĂRUL POATE FI MINCIUNĂ DAR NICIODATĂ NU MĂ ÎNDOIESC CĂ TE IUBESC.

TU AI LUAT CHEIA INIMII MELE ...

NU EXISTĂ NIMIC.NICI MĂCAR PE JUMĂTATE.ATÎT DE DULCE ÎN VIAŢĂ DECÎT VISUL DE IUBIRE AL UNUI TÎNĂR.NU POŢI SĂ DĂRUIEȘTI UN SĂRUT FĂRĂ SĂ IEI ȘI NU POŢI LUA FĂRĂ SĂ DAI.

IN NUMELE IUBIRII !!!

IUBIREA CONDUNCE REGII.CÎMPUL.PĂMĂNTUL.ȘI OAMENI DE PE EL.ȘI SFIINŢII PE DEASUPRA:pentru că dragostea este rai,iar raiul este dragoste."

DOUĂ IUBIRI UMANE FAC UNA DIVINĂ

DOUĂ IUBIRI UMANE FAC UNA DIVINĂ;DUMNEZEU ESTE IUBIRE-ÎNDRĂZNESC SĂ SPUN.DAR CE DIAVOL RĂTĂCIOS ESTE DRAGOSTEA.

Iţi dăruiesc inima mea !

Sînt o picătură de ploaie strivită între pleoapele tale grele de visuri.Sînt un gînd hoinar.rătăcit în părul tău.roua dimineții tîrzii incendiate de soare.secunda boaba de nisip căzută în clepsidra fără de sfîrșit.Sînt firul de iarbă peste care treci acum grăbit.sînt frunza pe care o ţii îngîndurat între degete. Sînt raza de soare care îți încălzește inima și sufletul acum și în anii ce vor veni!Sunt mii și mii de cuvinte frumoase.pe care cu siguranţă că le meriţi.eu din păcate nu le știu pe toate ca șâ ţi le spun..din păcate nu pot atinge soarele să ţi'l dăruiesc.nu pot atinge stelele pentru a ţi le dărui..nu'ţi pot da nimic mai mult decît sufletul meu.gîndurile mele..întreaga mea fiinţă! Şi dacă îți spun că te iubesc este adevărat!

Dragostea este tot ceea ce avem.

Dragostea este tot ceea ce avem.este singura modalitate de a ne ajuta unul pe celălalt.. Sufletul meu tînjea după nopţi și zile de primăvară.după mireasma florilor de tei şi salcîm.Iar tu ai venit în viaţa mea atunci cînd toamna.părea că pentru întîia oară.vroia să'mi spulbere şi ultimii muguri de iubire pe care'i purtam în mine.-Iar azi viaţa mea e o lungă și nesfîrşită primăvară..cu flori albe..și vise..dansez cu tine pe nori..în albastru infinit al cerului.

Ochii tai...!!!

Ochii tai adanci,
Sunt lacrimi printre stanci,
Sunt lacrimi printre stele,
Sunt lacrimile mele.

Iar eu can ii privesc,
Tot ma inrosesc,
Parca mi-ar fii teama,
Sa-ti spun ca te iubesc!

Poezie de dragoste

Du-te dor, pe El sa-l tii de mana
sa simta ca-s in preajma lui,
sa nu lase singuratatea sa-i puna
sechestru pe taramul sufletului...

du-te dor sa ii spui ghidusii, sa rada,
sa uite de tristetea grea
si sa-i mai spui ca eu astept la panda
si n-o las ca sa-mi fure dragostea...

du-te dor alina-i tandru inima
cu cantec si unice versuri de amor...
sa-i spui ca toata viata mea
va fi o lupta impotriva LOR...

du-te dor, si treci prin parul Lui
sa simta ca-s in adierea ce-o asteapta...
sa-i spui ca in ciuda destinului
nu mi-e teama de judecata dreapta...

du-te dor, sa-i spui ca eu sunt mistuita
de a ta flacara necrutatoare...
sa-i spui ca nu pot trai linistita
daca pe El singuratatea si tristetea-l doare...

du-te dor, sopteste-i dulce la ureche,
sa simta ca-s cu el oriunde si mereu...
si sa-i mai spui ca singura lui pereche
sunt eu : UNICA UNICULUI MEU..

Doar eu si vantul...

Doar eu si vantul...



Nu pot, nu vreau, nu stiu
Sa aud cum vantul bate
Mi-aduce un gand pustiu
Ce inima mi-o strabate

Esti tu, sau doar un vis
Care pe cer incet s-a stins
Nu pot sa simt, sa zambesc
Nici macar sa mai traiesc

Cand stiu ca fara tine e greu
Printre frunze sa pasesc
Si raman singur, doar eu
Cu vantul sa ratacesc...

EXCLUSIV

Tristete

Daca-n zeci si zeci de toamne
Zi senina n-am avut
O! atuncea spune-mi Doamne,
Pentru ce m-am mai nascut?

Ca sa plang doar in tacerea
Vieti-mi fara de noroc ?
Nu mi-a stors oare durerea
Multe lacrime de foc ?

Unii rad, si bucuriei
Isi dau sufletu-ncantat
Eu din cupa veseliei
Niciodata n-am gustat !

Triste-mi par in lume toate
Viata-mi e un negru chin,
Sufletul meu nu mai poate
Nici sa planga cel putin…

Sub o piatra solitara
Eu as sta mai fericit
Caci a zilelor povara,
Sufletul mi-a obosit !!!

ANOTIMPURILE !

ANOTIMPURILE

Un anotimp este una din cele patru diviziuni ale anului. În general, anotimpul se referă la schimbările anuale ale climei. Cele patru anotimpuri sunt: primăvara, vara, toamna și iarna.

Anotimpurile sunt determinate de înclinarea axei Pământului combinată cu rotația lui pe orbită în jurul Soarelui. Astronomic, anotimpurile durează perioadele între care Pământul trece prin anumite puncte ale orbitei, fapt văzut de pe Pământ ca trecerea Soarelui prolstiții și echinocții.

poem

POEM

Te iubesc si sant in stare
Sa-ti scriu numele pe garduri
Sa te-nlantui cu privirea
Celui mai flamand ascet
Te iubesc si fara rujuri
Te iubesc si fara farduri
Ca un cavaler tomnatec
Cu pretentii de poet.
Te iubesc si cand sunt sigur
Ca n-am bani prin buzunare
Si cand vad de plictiseala
Stele verzi si cai maro
Ca pe-o noapte travestita
Intr-o zi de lichidare.
Te iubesc si-n blugi cu capse,
Te iubesc si-n chimono.
Te iubesc la intamplare,
Si-n aval si in amonte
Si pe unde porti inele,
Si pe unde porti cercei.
Ca un ins cu patru clase
Insa cu blazon de conte.
Te iubesc de la picioare,
Pana-n crestet daca vrei……

TABLOU DE TOAMNA

COMPUNERE

Grãdina bunicii s-a umplut cu un covor galben de frunze uscate cãzute de curând de pe pomii roditori care şi-au dezbrãcat cu tristeţe haina verde a verii.Toamna, a treia fiicã a bãtrânului an şi-a scuturat rochia ruginie, presãrând peste tot o mireasmã dulce acrişoarã a fructelor coapte şi pârguite în panere aurite.

Soarele, zâmbitor odinioarã, trimite raze triste şi melancolice spre dimineaţa de octombrie abia dezmorţitã. Noaptea rece se lasã peste grãdina bunicii, nopţile cãlduroase de varã au trecut. Liniştea profundã a nopţii îţi încântã sufletul de parcã tot ai vrea s-o asculţi. Culorile nopţii s-au transformat într-o suflare rece de toamnã.

Peste noapte totul s-a schimbat. Cãldurile de varã au plecat, lãsând un anotimp mohorât. Lumina palidã pãtrunde cu uşurinţã printre crengile aproape goale ale copacilor din parcuri, şi ele aproape pustii şi triste. Vara s-a îndepartat demult, lumea şi-a schimbat înfãţişarea. Sub paşi, foşnesc frunzele uscate, iar adierea vântului a devenit rece. Norii plumburii,îngrãmãdiţi deasupra oraşului, vor aduce ploi interminabile, fragmente de neant. Oamenii înfriguraţi vor naviga pe strãzile ude, printre valurile de blocuri cenuşii, de cinematografe pãrãsite, de ceţuri mioape, de resturi de afişe de pe care rânjeşte tristeţea de neînvins a lui noiembrie. Toamna nu este anotimpul meu preferat, deoarece îmi încarcã sufletul cu multã tristeţe şi melancolie purtându-mã pe valurile nostalgiei, iar peisajul mohorât din grãdina bunicii mã face sã fiu tristã şi deprimatã.

Asa se duc si gandurile mele...

Multe cuvinte as avea sa spun...DAR SCRIU,SCRIU SI IAR SCRIU !!!

Ma legan pe un scaun...
Incerc gandurile sa mi le adun
Multe cuvinte as avea sa spun
Dar nu am cui si ma abtin
Ma-nchid in mine si suspin
Ma sting putin cate putin.
Privesc in gol...caci n-am pe cine
Si dintr-o data mi-amintesc de mine
La cat de singura pot fi pe-aceasta lume.
Nu inteleg de ce nimeni nu ma intelege
Ma schimb pe zi ce trece
Din rece in mai rece.
Ce fel de om sunt, nici eu nu stiu
In jurul meu simt doar pustiu
Cateodata imi doresc sa nu mai fiu.
Sunt trista...de ce nu-si da nimeni seama
Singuratatea pe mine ma doboara
Urasc viata asta atat de-amara...

Iubire te-am recunoscut !

Da,te-am recunoscut:erai tu si inima mea a inceput sa bata fara oprire...erai tu si rana a inceput sa sangereze din nou... cata durere sa te vad si aceeasi durere cand nu imi esti aproape!...Esti atat de incapatanata iubire!De ce nu te cuibaresti in inima altcuiva?De ce nu stii sa cresti si sa iti intinzi aripile sa zbori,sa te implinesti? Ce faci tu in schimb?Prinzi radacini in inimile insetate,oferindu-le doar iluzia implinirii,ranesti,taci si dori...Tu ar trebui sa aduci fericirea,nu osandirea,sa aduci leacul nu suferinta... Plang...si din nou sunt lacrimi ascunse,la fel de incapatanate ca tine,iubire!Sunt lacrimi ce nu vor putea fi niciodata alinate,sunt soapte ce niciodata nu vor fi ascultate,sunt sentimente ce niciodata nu vor fi banuite si sunt rani carora doar tu ,iubire,le poti aduce vindecarea... De ce mi-e teama sa-ti rostesc numele sau chiar sa il gandesc?De parca as striga lumii intregi cat te iubesc,IUBIRE,al carei nume mi-e scrijalit in suflet! Noaptea trecuta mi-ai patruns din nou in vis!imi spuneai ca exista sansa implinirii pentru mine,pentru noi!Mi-ai zambit,m-ai atins si apoi m-ai privit in ochi si ti-am intalnit privirea!Of,Doamne,ce privire!Si atunci m-am trezit...cu numele tau pe buze,cu lacrima durerii in ochi si cu iubirea in suflet!... l-am implorat pe Dumnezeu sa imi aduca uitarea ce imi poate vindeca inima,dar parca nu vrea sa ma asculte! Iubirea ce o doream de atata timp mi-e acum cruce!Si nu imi sta in putere sa o transform in implinire!Ce pot face? Cu cine ma pot lupta...

Ratacesc ca un soim in pustiu !

Un suflet trist, un gand amar
A fost sa fie in zadar
Juramintele tale...iubirea mea
Dezamagirea n-am s-o pot uita.

Ca te-am iubit, eu sunt vinovata
De-acum traiesc cu inima-ntristata
Dar si tu ai gresit atat de mult
Ca mi-ai promis iubire, dar m-ai amagit.

Puteai sa-mi spui ca nu imi vrei iubirea
N-as si simtit amaraciunea
Din vina ta eu sufar mult
Ca nu mi-ai spus ce vrei de la-inceput.